Skip to content

isus personal..

din texte mai vechi..

17 noiembrie, 2009

sambata seara am evitat in ultimul moment sa ajung intr-un club cu mercedes-uri la poarta. nu am nimic cu ele, doar ca nu ma simteam foarte glam atunci. si am hotarat sa o iau incet spre casa. pe jos.

si cum mergeam, noaptea tarziu.. in zona de case dintre Culmea Veche si Hristo Botev.. aud “try (a little bit harder)” al lui Joplin venind dintr-o casa care parea a fi un bar.. un club.

si decid sa intru.

inauntru, un grup de oameni care pareau ca se cunosc toti intre ei si ma gandesc ca am dat peste o nunta sau vreun alt fel de petrecere privata. ma duc la bar, intreb.. ei spun ca nu.. cer un pahar de vin.. ma duc la masa.. astept.

peste vreo 10 minute apare barmanul – un barbat zdravan cu alura christica si de varsta apropiata cu a Lui.. par lung, blond, prins in coada la spate.. barba, mustata si ochi albastri.. imi spune: “noi avem cana, nu pahar.. si, prietene, aici e crasma.. se comanda la bar!“. imi ia cateva secunde sa ma scutur de agresivitatea tonului.. ma intorc la gandurile mele si la Joplin. Vinul e fiert, cu scortisoara.. cred ca si cuisoare.. am niste pliculete de zahar alaturi si o lingurita de plastic care nu ajunge pana la fundul canii.. il beau neindulcit.. doar fierbinte si aromat.. asteptand zaharul care avea sa se scurga o data cu ultimele inghitituri.

dupa 10 minute.. vine barmanul si se asaza la masa mea.. sa vorbim.. isi cere scuze pentru interventia in forta de adineaori.. vin si prietenii lui, doua fete si inca un tip. toata lumea reasonably intoxicated si cu o sticla de whisky pe jumatate plina.. care a devenit pe jumatate goala din momentul in care au inceput a ma cinsti si pe mine.

vorbim despre tot felul de lucruri.. mi-au dat sa mananc pizza si inca un pahar de whisky.

si la un moment dat.. barmanul incepe a se plange ca nimeni nu vrea sa faca un scanderberg cu el.. galant, ma ofer si pun cotul pe masa. Aproape jignit, imi face semn sa mergem in cealalta camera a barului.. aprinde lumina si trage de langa perete o masa profesionista, cu manere pentru mana libera si pernute detasabile pentru sprijinit cotul. Ne inclestam mainile si.. chiar in momentul in care ii cuprindeam pumnul cu degetele, imi spune ca la masa aceea opt oameni si-au fracturat bratele.. noroc ca nu sunt chirurg, mai apuc sa-mi spun.. si incepem..

nu voi detalia.. pe scurt, am primit o lectie despre metodologia si tehnica scanderberg-ului in care.. am aflat, secretul este sa-l tragi spre tine pe celalalt, nu sa incerci sa-l dobori. si mai e ceva: trebuie sa-i cuprinzi mana adversarului cat mai strans cu degetele.. ai degete foarte bune de scanderberg, ma lauda el.. si eu ma uit pentru prima data admirativ la degetele mele .

in final, imi spune.. stii, am stat, intr-o seara ca asta.. si mi-au venit multe cuvinte in cap.. si, la sfarsit, am ramas doar cu unul..

care?

“bucurie”

si ce ai facut dupa?

am construit o cabana la munte, barul asta, o fundatie.. prieteni..

si ce faceai inainte?

bateam oameni!

… pauza de inghitit in sec din partea mea. si ce te-a ajutat sa faci aceasta schimbare?

nu stiu.. chiar nu stiu. as putea spune ca m-au ajutat parintii.. ca am avut noroc.. adevarul e ca nu stiu. chiar nu stiu.

si ne-am intors.. si am mai baut un pic si ma gandeam ca asta este insasi definitia momentului de gratie, de iluminare.. dupa care ei s-au dus sa joace fusball si eu am plecat spre casa. am lasat 20 de lei pentru bautura.. si manusile mele de la h&m fara degete, pentru ca mi le-a cerut.. si pentru ca in crearea intimitatii, pretul nu este in bani.. pretul este o pierdere. o pierdere de sine.. din sine, pentru a face loc la altceva care vine din alta parte.. din alte parti.

***

azi am citit ca niste oameni s-au scandalizat la o piesa de teatru despre un isus modern, homosexual. poate ca asteptarile noastre despre a doua venire sunt eronate. poate ca a doua venire este orice venire. in contact. cu un om. in contact strans. ca la scanderberg.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *