“arunc” aici, spre aducere aminte si prevenirea pierderii, notitele luate la prezentarea “The relational montage of Eating Disorders. An Interpersonal Approach to Treatment” tinuta de prof. Jean Petrucelli, pe 26 iunie.
persoanele cu tulburări alimentare deseori au avut și tulburări de învățare la vârstă mică
simptomatologia în schimbare (de la anorexie la bulimie, de la bulimie cu vărsătură, la bulimie fără) este un semn de prognostic bun, există o mișcare, există viață
bărbații cu probleme alimentare sunt din ce în ce mai mulți, deoarece din ce în ce mai des bărbații se găsesc în contact cu partea lor “feminină”, cu emoțiile care îi copleșesc și comportamentul alimentar este o formă de a face ceva
“care este întrebarea din spatele întrebării..?”
“respond, don t react!.. răspuns, nu reacție!”
dependențele sunt o soluție “veselă” la o problemă de viață (a happy solution to a problem in living)
corpul articulează ceea ce este de nearticulat în cuvinte
provocarea vărsăturii – a scăpa de ceva care nu este parte din corp, este străin de corp
a înțelege simptomul, a nu te grăbi cu tratamentul! care face simptomul să dispară
întrebare pentru un copil: cum se simte în corp, atunci când mănânci o mâncare bună?
corpul este locul de unde experimentăm lumea moment de moment, nu o dorință de atins la un moment dat în viitor
dialog: – Do I look fat? – I am not playing that game!
prințesele (Disney) nu fac niciodată contact vizual.. persoanele cu tulburări alimentare au probleme de apropiere și conectare cu celălalt
principala trăsătură a persoanelor cu anorexie – TIMIDITATEA
tu ce fel de copil ai fost?
anorecticul dispare pentru a se face văzut
cum a murit Amy Winehouse (nu s-au găsit droguri la examenul post-mortem) – a băut 2 litri de vodcă, uitându-se pe youtube la videoclipuri cu ea însăși!
